Prima postare din aceasta categorie este inchinata unui gen foarte “trendy”, insa matur si vibrant pentru cei ce stiu sa-l inteleaga. Dubstep – candva un gen underground al muzicii electronice, acum se bucura de tot mai multa popularitate pe plan mondial. Influentat initial de muzica dub jamaicana, dubstep-ul are origini plasate la finalul anilor ’90, inceputul anilor 2000. Cuvantul cheie pentru acest subgen al muzicii electronice este “oscilatie”, atat la propriu, datorita sunetelor pe frecvente joase reprezentative tip “wobble” (bass modificat prin LFO – low frequency oscillation), cat si la figurat, prin diferenta foarte mare a subgenurilor. Pentru a intelege conceptul de dubstep trebuie sa ne axam atat pe originea sa, cat si pe directiile in care s-a dezvoltat.
De unde a pornit totul?
Locul de “nastere” al dubstep-ului este considerat a fi sudul Londrei, Marea Britanie, incepand cu anul 1998, cand o parte din muzica electronica inca era experimentala si in curs de dezvoltare. Astfel, dubstep-ul a incorporat doua genuri deja existente: dub si 2-step garage. Genul dub este asemanator cu muzica reggae insa este constituit aproape in totalitate de remixuri instrumentale, la care se adauga efecte de ecou, delay sau reverb. 2-step garage este un subgen al EDM (electronic dance music) foarte popular in Anglia in timpul formarii dubstep-ului. Productii de acest gen, dar cu un aer intunecat, un bass la frecvente joase si elemente din jungle si techno, au condus la sunetul incipient dubstep.
Evolutie
Acest sunet a fost prezent si in productiile unor artisti precum El-B, Steve Gurley, Oris Jay si Zed Bias, in anii 1999-2000. Incepand cu 2001, acest nou gen a inceput sa fie ascultat si promovat in clubul londonez Plastic People, in cadrul evenimentelor “Forward”, evenimente ce se vor dovedi a fi foarte influente in dezvoltarea dubstep-ului. O alta locatie importanta pentru dezvoltarea dubstep-ului este magazinul Big Apple Records din Croydon, sudul Londrei. Aici se intalneau producatorii si DJ-ii care lucrau acolo si mixau muzica rezultata sub forma de discuri tip dubplate. Acestea au fost ascultate si in cadrul evenimentelor Forward iar genul s-a extins datorita nou-infiintatelor evenimente “Filthy Dub” si DMZ, unde au asimilat valori dub si reggae. Acest eveniment s-a bucurat si de propria emisiune la un radio pirat din estul Londrei, Rinse FM, emisiune gazduita de producatorul Kode9. Aici au mixat producatori precum Hatcha, Youngsta, Kode9, Zed Bias, Oris Jay, Slaughter Mob, Jay Da Flex, Slimzee si altii. In prezent nume precum Youngsta, N-Type, Loefah, V.I.V.E.K, Icicle, Redlight, J:Kenzo, Distance sau Plastician au emisiuni in mod regulat.
Dubstep-ul nu a atins un nivel de popularitate deosebit, a continuat sa se dezvolte in cadrul clubului Plastic People dar in afara lui, acest gen practic nu exista si era vazut doar ca o atractie locala. Dar asta avea sa se schimbe cu ajutorul lui John Peel, DJ la BBC Radio 1. Acesta este unul dintre primii sustinatori ai genului, incepand sa difuzeze piese in anul 2003. In 2004, ultimul an in care si-a gazduit emisiunea la BBC Radio 1, ascultatorii sau au votat Distance, Digital Mystikz si Plastician in top 50 al anului.
Pe parcursul anului 2003, DJ Hatcha a devenit pionierul unei noi directii a dubstep-ului, prin emisiunea sa de la Rinse FM, unde au fost promovati producatori din sudul Londrei precum Skream, Benga, Digital Mystikz si Loefah. La sfarsitul anului 2003 a fost lansat un nou eveniment, Filthy Dub, de catre Plastician si David Carlisle. In cadrul acestui eveniment s-au lansat ca si DJ producatorii Skream, Benga, N-Type, Walsh, Chef, Loefah si Cyrus. Tot in aceasta perioada, colectivul Digital Mystikz, format din Mala si Coki, a adus o paleta noua de sunete si influente, in mod special din zona dub si reggae, dar si jungle. Acestia si-au lansat propriul eveniment, DMZ, in Brixton, estul Londrei.
Prima generatie
Unul dintre cei mai prolifici producatori ai genului dubstep este, fara indoiala, Skream. Acesta a lucrat la magaznul Big Apple Records din Croydon, sudul Londrei si este adesea considerat un ambasador al genului. Skrea, pe numele sau adevarat Oliver Dene Jones, a inceput sa produca muzica la varsta de 15 ani utilizand programul Fruity Loops si sustine ca are in prezent peste 800 de piese, in diferite stadii, cu diferite influente, de la disco la funk. In 2005 scoate piesa “Midnight request line”, ce smulge aprecieri din sfere diverse, de la grime (Wiley) la techno (Ricardo Villalobos) si este considerata una dintre cele mai cunoscute si influente piese ale dubstep-ului. Skream a scos piese la case de discuri precum Tempa, Tectonic si Big Apple Records. Din anul 2007 face parte din supergrupul dubstep Magnetic Man, alaturi de Benga si Artwork.
Un alt nume din cercul Big Apple Records este Benga. Acesta a inceput sa produca piese acasa, pe PlayStation, piese ce i-au atras atentia producatorului Hatcha, care lucra la Big Apple Records. Astfel, la varsta de 15 ani, Benga lanseaza prima piesa, “Skank”, la casa de discuri a magazinului. Piesa lui “Night” – considerata un clasic al genului, imbina cu succes elementele predecesorilor, atragand remix-uri de la DJ Zinc, Breakage si Shy FX.
Al doilea responsabil pentru piesa “Night” este Coki, parte a Digital Mystikz. Desi un pionier al sunetului initial prin influente reggae, dub si de cultura soundsystem, el a lansat si una din piesele memorabile ale genului – “Spongebob”.
Mala este cel de-al doilea membru Digital Mystikz. Cei doi au pus bazele evenimentelor si casei de discuri DMZ, alaturi de Loefah si MC Sgt. Pokes. Ultimul sau album, “Mala in Cuba”, imbina clasicul sunet dubstep cu muzica sud-americana.
Un alt nume important pentru promovarea si dezvoltarea dubstep-ului este DJ Hatcha. Acesta a promovat genul la emisiunea sa de la radioul pirat Rinse FM, precum si la emisiunea de la radioul comercial Kiss FM. De asemenea este cunoscut si pentru celebrele compilatii “Dubstep Allstars” lansate la casa de discuri Tempa.
A doua generatie
Producatorul Caspa s-a remarcat in jurul anului 2005 si este unul dintre adeptii unui bass mai “greu”, la frecvente medii, si nu joase, precum predecesorii sai. El a intemeiat casa de discuri Dub Police, precum si Sub Soldiers/Fabric Records. In 2009 si-a lansat primul album, “Everybody’s talking, nobody’s listening”, iar la inceputul lui 2013, al doilea, “Alpha Omega”.
Un nume des asociat cu Caspa este Rusko. Acesta a adoptat un stil mai agresiv, dar cu elemente dansabile. Piesele lui, precum “Cockney thug” sau “Jahova”, i-au adus colaborari cu artisti precum Britney Spears si Cypress Hill.
Incepand cu 2006, genul este popularizat treptat si in afara Angliei de artisti precum: Tes la Rok (Finlanda), Goth-Trad (Japonia) sau Matty G (SUA).
Iesirea din underground – influente mainstream (2009-prezent)
Dupa ce dubstep-ul a iesit la lumina, multi producatori tineri si-au introdus propriile influente muzicale in gen, dand nastere unor variatii ce ar fi parut de neconceput, date fiind originile 2-step garage si dub. Artistii cele de-a treia generatie pun accent pe sunetele mai inalte si au developat o traditie pentru “drop” – schimbarea de ritm de dupa intro, in care sunt introduse toate elementele piesei.
Producatorul israelian Borgore este probabil primul “outsider” din dubstep. Fost tobosar in trupa de death-metal Shabira, a importat in muzica electronica elemente agresive si sunete zgomotoase, stil pe care la denumit “gorestep” (gore = violenta).
Insa cel mai cunoscut nume care a metamorfozat dubstep-ul este americanul Skrillex. Pe numele sau adevarat Sonny Moore, a fost solist in trupa screamo From First to Last, insa a renuntat din cauza problemelor cu corzile vocale. Acesta nu a renuntat la muzica, ci a inceput sa produca un hibrid electro-dubstep, cu sample-uri vocale foarte “catchy” care culmineaza spre un drop agresiv. Acest stil poarta numele, ironic si dispretuitor, de “brostep”. In 2011 Skrillex castiga 3 premii Grammy.
Asadar, dubstep-ul, desi un gen tanar, promite multe pe viitor, iar subgenurile in care se imparte acesta ar putea fi subiect pentru un viitor articol. Pana atunci, “oscilatie” placuta!